Amnezia se manifesta prin abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoastere si reproducere ale memoriei, fie separat, fie in totalitatea lor.
Exista o amnezie de fixare sau anterograda, in care bolnavul este incapabil sa pastreze amintiri ale faptelor foarte recente, care sunt totusi bine percepute. El isi poate aminti cu usurinta evenimente din tinerete, dar nu si pe cele petrecute cu o zi inainte (in starile de dementa senila, postencefalitice, stari toxiinfectioase, paralizia generala progresiva – P.G.P.). in amnezia de conservare sau retrograda gasim o stergere a amintirilor fixate inaintea debutului bolii (in traumatisme cranio-cerebrale, de exemplu).
Amnezia este pierderea totala sau partiala a capacitatii de memorizare a informatiei si de reamintire a informatiei inmagazinate. O amnezie poate fi cauzata de o leziune a ariilor cerebrale legate de functiile memoriei, de origine vasculara, tumorala, traumatica (comotie cerebrala), infectioasa ( encefalita ), degenerativa (boala lui Alzheimer), hemoragica (hemoragie subarahnoidiana) sau consecinta lipsei de vitamina B1, observata mai ales la alcoolici (sindromul lui Korsakov).
Amnezia mai poate surveni si in cursul bolilor psihiatrice, ca urmare a unei crize de epilepsie sau a unui soc. In sfarsit, numarul tulburarilor de memorie este legat de consumul de medicamente, in particular de tranchilizante ( benzodiazepine ). Utilizate pe lunga durata, ele induc adesea o amnezie anterograda, care se manifesta prin imposibilitatea de a fixa amintirile noi, sau prin tulburari acute de memorie apropiate de ictusul amnezic.
Amnezia este asociată cel mai adesea fie cu traume cerebrale, fie cu degenerarea celulelor creierului, situaţie specifică instalării demenţei. În ambele cazuri, celulele creierului sunt pierdute şi ca urmare a conexiunii celulare complexe din interiorul creierului, ele nu pot fi înlocuite. Cele mai grave afecţiuni cerebrale apar atunci când creierul este vătămat, aşa cum se întâmplă în cazul accidentelor de maşină, a căzăturilor sau a loviturilor puternice în zona creierului. Aceste traume tind să creeze o stare de confuzie şi pierderea memoriei. Infecţiile care afectează creierul, precum encefalita, reprezintă o altă cauză a pierderilor de memorie. Alcoolismul, abuzul de droguri, malnutriţia privează creierul de nutrienţi, fapt ce duce la moartea unor celule cerebrale şi chiar la apariţia amneziei. Pierderea memoriei poate apărea şi în urma unui atac cerebral, dacă afectează zona creierului care se ocupă cu funcţionarea memoriei.
Amnezia se poate instala subit sau treptat, iar pierderea memoriei poate fi temporara sau permanenta. In plus, pierderea memoriei poate privi evenimentele recente sau cele din trecutul indepartat, sau poate fi o combinatie de ambele tipuri. Desi procesul de imbatranire duce in mod normal la dificultatea de a invata si de a retine informatii noi, ea nu este responsabila si de pierderile insemnate de memorie decat daca este insotita de o boala.
Amnezia se manifesta prin abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoastere si reproducere ale memoriei, fie separat, fie in totalitatea lor.
Exista o amnezie de fixare sau anterograda, in care bolnavul este incapabil sa pastreze amintiri ale faptelor foarte recente, care sunt totusi bine percepute. El isi poate aminti cu usurinta evenimente din tinerete, dar nu si pe cele petrecute cu o zi inainte (in starile de dementa senila, postencefalitice, stari toxiinfectioase, paralizia generala progresiva – P.G.P.). in amnezia de conservare sau retrograda gasim o stergere a amintirilor fixate inaintea debutului bolii (in traumatisme cranio-cerebrale, de exemplu).
Amnezia este pierderea totala sau partiala a capacitatii de memorizare a informatiei si de reamintire a informatiei inmagazinate. O amnezie poate fi cauzata de o leziune a ariilor cerebrale legate de functiile memoriei, de origine vasculara, tumorala, traumatica (comotie cerebrala), infectioasa ( encefalita ), degenerativa (boala lui Alzheimer), hemoragica (hemoragie subarahnoidiana) sau consecinta lipsei de vitamina B1, observata mai ales la alcoolici (sindromul lui Korsakov).
Amnezia mai poate surveni si in cursul bolilor psihiatrice, ca urmare a unei crize de epilepsie sau a unui soc. In sfarsit, numarul tulburarilor de memorie este legat de consumul de medicamente, in particular de tranchilizante ( benzodiazepine ). Utilizate pe lunga durata, ele induc adesea o amnezie anterograda, care se manifesta prin imposibilitatea de a fixa amintirile noi, sau prin tulburari acute de memorie apropiate de ictusul amnezic.
Amnezia este asociată cel mai adesea fie cu traume cerebrale, fie cu degenerarea celulelor creierului, situaţie specifică instalării demenţei. În ambele cazuri, celulele creierului sunt pierdute şi ca urmare a conexiunii celulare complexe din interiorul creierului, ele nu pot fi înlocuite. Cele mai grave afecţiuni cerebrale apar atunci când creierul este vătămat, aşa cum se întâmplă în cazul accidentelor de maşină, a căzăturilor sau a loviturilor puternice în zona creierului. Aceste traume tind să creeze o stare de confuzie şi pierderea memoriei. Infecţiile care afectează creierul, precum encefalita, reprezintă o altă cauză a pierderilor de memorie. Alcoolismul, abuzul de droguri, malnutriţia privează creierul de nutrienţi, fapt ce duce la moartea unor celule cerebrale şi chiar la apariţia amneziei. Pierderea memoriei poate apărea şi în urma unui atac cerebral, dacă afectează zona creierului care se ocupă cu funcţionarea memoriei.
Amnezia se poate instala subit sau treptat, iar pierderea memoriei poate fi temporara sau permanenta. In plus, pierderea memoriei poate privi evenimentele recente sau cele din trecutul indepartat, sau poate fi o combinatie de ambele tipuri. Desi procesul de imbatranire duce in mod normal la dificultatea de a invata si de a retine informatii noi, ea nu este responsabila si de pierderile insemnate de memorie decat daca este insotita de o boala.
A fost raspunsul de ajutor?
LikeDislike